Stacy Bradford este directorul executiv al SixDegrees, o organizație caritabilă condusă de actorul și muzicianul Kevin Bacon și care le permite oamenilor să devină celebrități ale propriilor cauze prin donarea sau strângerea de bani pentru organizațiile caritabile din Statele Unite.
Stacy ne-a vizitat recent pentru a lucra alături de echipa noastră de webdesign și dezvoltare la o nouă aplicație web-based, care se va numi 6Tag. Aplicația este menită să adune fonduri sau orice fel de suport pentru organizațiile non-profit, oferindu-le userilor ocazia de a-și provoca prietenii să creeze videouri de câte 20 de secunde, tocmai pentru a atinge acest scop.
Am povestit cu Stacy și am atins diverse subiecte, începând de la copilăria ei și drumul în carieră către SixDegrees, până la diferențele între companiile de IT din SUA și cele românești, aducând în discuție chiar și frumusețile neexploatate ale României și „rețeta de succes” a unui startup. Redăm interviul cel puțin interesant mai jos.
Spune-mi câte ceva despre tine. Cine este Stacy Bradford, unde a copilărit?
Am crescut în California de Sud, m-am născut în Pittsburgh, un mic oraș industrial pe coasta de est a Statelor Unite. Părinții mei, amândoi asistenți medicali, nu aveau acolo prea multe oportunități, astfel că ne-am mutat în California de Sud pentru o viață mai bună. Tatăl meu și-a dorit întotdeauna să fie aproape de plajă și de soare. Am studiat la o școală și apoi o universitate dintr-un oraș numit Redlands.
După absolvire, am început cu vânzări și dezvoltarea afacerilor, mi-a plăcut și m-am ocupat cu asta mult timp. M-am mutat în Washington DC acum cinci ani și m-am implicat ca voluntară în organizații non-profit. Tocmai am început să lucrez cu copii în cadrul unei organizații din care fac și eu parte. Organizația se numeste Learning Plunge, este un 501(c)(3) și are misiunea de a aplica metodele gândirii critice la copii, alături de strategie și practicarea sportului în școlile primare și gimnaziale. Implicarea în această organizație și în mai multe organizații de afaceri mi-a stârnit pasiunea pentru caritate și mi-a permis să-mi dezvolt foarte multe abilități pe care nu credeam să le am. Pentru mine a devenit o pasiune să fiu voluntar, să am sarcini administrative și de consiliere, să planific evenimente, să văd cum crește comunitatea și beneficiile pe care le aduce toată această muncă.
Acum doi ani, a apărut oportunitatea unui astfel de job la SixDegrees. Kevin dorea să facă unele schimbări în organizație. Am fost foarte entuziasmată. Un prieten de-al meu îl cunoștea pe fostul director executiv. El m-a intervievat și apoi m-am întâlnit cu Kevin, ne-am înțeles foarte bine, interviul a decurs bine și mi-au oferit jobul.
Care sunt responsabilitățile tale la SixDegrees?
Sunt director executiv. Activitatea mea e diversificată, dar imaginea de ansamblu este că eu concep strategia prin care ajutăm micile organizații non-profit să se dezvolte. Sunt atât de multe organizații non-profit minunate, din care foarte multe sunt organizații mari, care beneficiază de mult sprijin, își dezvoltă notorietatea cu ajutorul celebrităților și sunt foarte cunoscute. Dar există și o mulțime de organizații non-profit care pornesc de la zero, și ONG-uri locale, care fac muncă de teren și sunt adeseori trecute cu vederea. Așadar, ideea noastră a fost să facem tot ce putem pentru a le oferi ajutor, indiferent că e vorba despre bani, publicitate sau să atragem donatori prin evenimentele pe care le organizăm.
Pentru o lungă perioadă de timp am organizat doar evenimente surpriză. De exemplu, pentru o organizație non-profit care se ocupa de grădini urbane, care învăța comunitatea locală lucruri legate de nutriție și agricultură în mod plăcut și distractiv, Kevin apărea de nicăieri, își sufleca mânecile și grădinărea cu voluntarii locali. A fost o activitate foarte interesantă care avea două scopuri. Primul scop a fost să-i facem pe oameni să ajute aceste organizații non-profit anunțând presa și făcând puțină vâlvă, fiind entuziasmant pentru cei care beneficiază de pe urma acestor organizații non-profit și pentru cei care lucrează pentru ele, mulțumindu-le în acest fel. Al doilea scop este ca celebritățile, care sunt factorii influențatori, să ajungă să facă lucruri pe care în mod obișnuit nu le fac. Ei nu trăiesc cu adevărat în lumea de zi cu zi, alături de oameni de zi cu zi, încercând să-și rezolve anumite probleme.
În niciun caz nu credem că rezolvăm problemele lumii, dar ceea ce încercăm să facem este să arătăm cât de ușor este să acorzi puțin din timpul tău și să folosești platforma pentru a face bine. Și dacă mai mulți oameni ar face la fel, credem că multe dintre aceste organizații non-profit ar avea mai mult sprijin la nivel de comunitate.
La ce proiect lucrăm împreună? Ce dezvoltăm?
Este interesant! Construim o platformă numită 6Tag, gândită ca un „Snapchat pentru donații”. Ideea este că vom crea întâi o platformă web care la final va deveni o aplicație, cu ajutorul căreia poți provoca userii. Îți amintești Ice Bucket Challenge, care a fost foarte popular. Această campanie a strâns peste 40 milioane de dolari și continuă să strângă bani pentru că se repetă în fiecare an, chiar dacă acum la scară mai mică.
Ne-am gândit cum ar fi dacă am putea prelua elementele care au adus acest succes și cu ajutorul lor am crea ceva care să ofere un suport pentru cei care doresc să ajute o organizație non-profit, ar putea lucra pentru ea sau ar putea deveni voluntari. Userii pot folosi 6Tag pentru a crea o provocare fun pentru prietenii lor, cu diverse obiective de îndeplinit pe parcurs. Cei provocați au 20 de secunde pentru a face un videoclip rapid, pentru a accepta provocarea, iar noi îi ajutăm. Scopul este de a trece cu 6 niveluri mai departe de catalizatorul inițial. Inviți 6 prieteni și cele 6 persoane invită la rândul lor 6 prieteni și așa mai departe, până când ajungem cu cel puțin 6 niveluri mai depărtare de acel catalizator inițial. Ideea este că toți suntem la o distanță de 6 trepte sau mai puțin de cineva care are nevoie de ajutorul nostru.
REEA a fost un partener fantastic. Suntem doar în primele săptămâni, dar am trecut prin patru luni de proces de cerere de ofertă. Cei de la REEA au stabilit standardul. Au fost extrem de minuțioși au înțeles cultura noastră, ce încercăm să realizăm. Știau că nu am un background tehnologic și că nu stau bine la capitolul acesta. Am reușit să înțeleg de ce propuneau lucrurile pe care le propuneau și de ce acele lucruri erau mai bune decât alte opțiuni și totul a fost foarte clar și foarte detaliat. REEA ne ajută la designul aplicației web și la tot ce ține de partea de cod și backend.
Cum ați luat legătura cu REEA?
Printr-unul dintre consilierii noștri, care a realizat un proiect cu ani în urmă și l-a întâlnit pe Dan Mașca, CEO-ul vostru. A avut o colaborare și un proiect de succes cu voi. Când lucram la cererea de ofertă m-a întrebat: v-ați gândit vreodată la outsourcing? Până în acel moment nici măcar nu m-am gândit la asta, intram în contact doar prin recomandări. Am spus: dacă e o companie care lucrează bine, sigur, trimite-mi datele de contact. N-a prezentat atât unei companii românești, cât și unei companii indiene, ambele parte a procesului de RFP (Request of Proposal). A spus: cel mai bine ar fi, dacă îi angajezi pe ei, să mergi acolo și să-i întâlnești.
Toată lumea a fost primitoare și încântată de venirea noastră aici și de întâlnirea cu noi și mă bucur că am venit. Pentru că simt că am construit o relație mai caldă și am început să ne înțelegem mai bine unii pe alții. Chiar în primele două zile de lucru la proiect, am reușit să clarificăm foarte multe neînțelegeri legate de ceea ce încercăm să construim. I-aș sugera oricui care lucrează împreună cu voi sau cu o companie ca a voastră să își facă timp și să își aloce buget să vină aici.
Presupun că ai lucrat cu alte companii din SUA. Care este diferența între companiile de IT americane și cele românești? Prin ce se diferențiază modul de lucru?
O întrebare foarte bună. În cariera mea am înaintat mai multe cereri de ofertă, dar hai să vorbim de aceasta, cea mai recentă. Am avut 10 companii americane, o companie indiană și această companie românească. Nu aș putea să vă spun dacă ține de cultură sau de naționalitate, dar REEA a lucrat foarte minuțios și a știut că trebuia să-mi adreseze o mulțime de întrebări pentru a se asigura că suntem pe aceeași lungime de undă. Colegii tăi au fost foarte conștienți de barierele de limbă și de confuzia care putea rezulta în lipsa unor explicații clare.
Ar fi fost foarte ușor să lucrez cu companiile americane și să le adresez tot felul de întrebări, trebuia doar să dau un telefon, avem același fus orar. Ceea ce am văzut la REEA e că a știut că trebuia să ceară fiecare detaliu la care s-ar fi putut gândi și să anticipe complicațiile sau întrebările viitoare. Iar firmele locale nu au procedat astfel. Nu vreau să fiu înțeleasă greșit, dar REEA a fost chiar avidă să lucreze cu noi. Am simțit asta în toate interacțiunile noastre. Am întâlnit asta și la alte companii, dar într-o mai mică măsură. Acest entuziasm s-a văzut clar în toată munca voastră.
Ce lipsește acum în industria IT din România?
Din ceea ce am văzut și am auzit, nu vă lipsește nimic din industria IT, de fapt, sunteți foarte capabili. Iar internetul este ceea ce ne ține pe toți conectați. Deci, nu contează unde te afli în lume, poți învăța diverse lucruri, poți construi rețele și poți comunica. Cred că sunteți buni în acest domeniu.
Simt că există multe lucruri care ar putea fi făcute pentru a le arăta și altor oameni că România este uimitoare. Faptul că nu este o destinație turistică este surprinzător pentru mine. Aveți castele, cetăți, o istorie lungă, mâncare extrem de bună, mult spațiu verde, drumeții și natură, animale, de toate. Dar poți spune și că unii oameni nu sunt încă pregătiți pentru turism.
Nu am fost niciodată într-o țară care a trecut prin comunism. Mai aveți încă o generație care a crescut în acest regim și o altă generație care a crescut parțial în acest regim. Acum aveți această nouă generație care nu știe deloc cum a fost înainte, doar din povești. Cred că această generație emană mai multă energie și libertate. Cred că REEA și alte companii de aici vor consolida probabil această cale.
Există o rețetă a succesului în ceea ce privește un start-up sau un ONG?
Sună banal să spun asta, dar este o muncă grea. Dacă cineva crede că deținerea propriei companii nu este extrem de dificilă, indiferent dacă este vorba despre o întreprindere non-profit, socială sau cu profit, se înșală singur. Cu cât tratezi mai realistic o situație de genul acesta, cu atât mai bine. Cred că ceea ce aduce succes persoanelor care își dezvoltă un start-up este menținerea cât mai bună a conexiunilor – am spus asta de mai multe ori.
Momentan facem tranziția de la versiunea 2 a SixDegrees către versiunea 3, care reprezintă un model cu totul nou pentru noi. Așadar trebuie să strângem fonduri, trebuie să vedem ce resurse avem și să le folosim corect. Dar avem și mulți oameni pe care îi cunoaștem, poate oameni pe care nu-i cunoaștem, dar știm pe cineva care îi cunoaște. Cam asta este ideea cu SixDegrees. Nu trebuie să îți fie teamă să ceri ajutor și să folosești aceste conexiuni. Cred că oamenii sunt mai altruiști decât credem. Dacă ceri ajutor, oamenii vor să te ajute dacă pot și cred în misiunea ta.
Trebuie să ai o misiune clară și o viziune clară. De multe ori, întâlnești organizații non-profit, chiar firme, cu o viziune neclară, care vor să facă de toate pentru toți sau vor să-și bage nasul în prea multe oale în loc să facă ceva cu adevărat foarte bun și apoi să se extindă în acea direcție.
Cred că ceea ce nu poți reproduce este cultura companiei. Și cred că aceasta este zona în care trebuie să te asiguri că ai grijă de oamenii tăi. Asta e o problemă în multe locuri. Unii privesc oamenii ca pe niște bunuri care pot fi înlocuite și sunt firme cu rate mari de schimbare a personalului. Dacă vedeți asta într-o firmă, este un semn clar că ceva nu este în regulă.
Trebuie să vă asigurați că aveți o viziune simplificată, clară cum e cristalul. Dacă nu poți face o prezentare de 50 secunde a companiei și a viziunii tale în urma căreia oamenii să știe exact cu ce te ocupi, atunci e o problemă. Întoarce-te din nou și din nou la tabla albă până când reușești să trasezi cu markerul clar ce dorești să transmiți.
