O lume colorată, vie și foarte frumoasă. Asta e lumea animației. Iar animație poți face dacă ai o imaginație bogată, precizie, viziune în spațiu și timp, creativitate și, nu în ultimul rând, multă pasiune. Toate aceste calități nu le lipsesc fetelor din departamentul nostru de animație. Însă Timeea Dopp, Carmen Sava și Kitty Fehérvári nu neagă faptul că în spatelele tuturor lucrărilor lor stă și foarte, foarte multă muncă. Am povestit cu ele pentru „a simți și noi gustul” acestui domeniu atât de ofertant, care se dezvoltă tot mai mult și în România.
Prima la raport e Timeea. 🙂
Cum ai ajuns să ai acest job de a desena și nu altul? Care au fost primele desene? Practic, cum ai descoperit că „ai mână”?
Desenez de când eram copil dar nu am luat în serios chestia asta până acum 3-4 ani, când am realizat ca asta îmi place să fac și m-am pus pe treabă. Sinceră să fiu, până atunci nici nu știam că desenul poate fi o carieră, dar am avut prilejul de a lucra la Reea și așa a început cariera mea în desen.
Ce îți plăcea cel mai mult când erai micuță? Care era cartea/jucăria/jocul preferat? Simțeai nevoia de povești, de fantastic?
Preferam să fiu în lumea mea. Inventam tot felul de jocuri și lumi, puteam să mă joc de una singură ore întregi. Îmi plăcea mult și să citesc, Jules Verne fiind unul dintre preferații mei, îmi plăcea mult să-mi imaginez cum arătau personajele, lumea etc.
Ce școli ai urmat?
Facultatea de Comunicare și PR din Cluj. Pe atunci, nu realizasem încă ce aș fi vrut să fac, așadar nu am studii oficiale în artă.
Este vreo diferență între desenul pe hârtie și cel digital în ce privește realizarea? Care este mai greu și care mai ușor?
Cea mai mare diferență constă în faptul că pe hârtie trebuie să fii mai sigur pe tine, la digital dai un „undo” și linia greșită dispare. Dar asta nu înseamnă că e mai ușor. Trebuie să ai cunoștințe de anatomie, perspectivă, culoare, ca la desenul tradițional. Practic faci același lucru, dar într-un alt mediu și se aplică aceleași criterii. Mulți au impresia că, de fapt, calculatorul face treaba pentru noi. Nu e deloc așa.
Pentru desen este nevoie de talent? Ce te învață școala în plus?
Nu știu câtă nevoie este de talent. Am văzut oameni care desenau ca niște copii de grădiniță și care au ajuns ilustratori consacrați. Dar știu sigur că este nevoie de multă muncă.
Care sunt proiectele cele mai dragi la care ai lucrat?
Mi-a placut mult să lucrez la jocul pentru elvețienii de la Migros, A vs B. A fost prima dată când am lucrat la un joc și am avut ocazia să fac multe lucruri noi și să învăț mai multe despre gaming, un domeniu care îmi place mult.
Ai lucrat la un auxiliar pentru clasa pregătitoare, intitulat „La școală cu Pic, Pac, Poc”. În ce a constat munca ta?
Eu am avut ca task să realizez ilustrațiile din manual. Mi-a plăcut mult, îmi place să fac desene și a fost ocazia perfectă să aprofundez tehnica ilustrației.
Care a fost ultimul film sau animație văzută?
Când eram copil mă atrăgeau mult desenele gen „Courage the Cowardly Dog” și „Dexter’s lab” și acestea rămân valabile și acum. Filmele din zona „fantasy”, ca „Neverending story”, unul dintre fimele mele preferate, deoarece instaurează lumi noi și interesante; poate de aceea apreciez și genul scince-fiction. Și, bineînțeles, ilustrația din manualul „La școală cu Pic, Pac, Poc”. 🙂
