După atâția practicanți care i-au trecut prin mână, colegul nostru, Flavius Pogăcian, e pregătit pentru mulți, mulți alți tineri dornici să afle cu ce se mănâncă programarea. Flavius se ocupă de programul de practică încă de la începuturi și a devenit o adevărată provocare pentru el. Tehnologia este un domeniu complex, în care inițierea contează foarte mult. Vă invităm să îl cunoașteți mai bine pe Flavius, iar dacă vă hotărâți să veniți în practică, să știți cine se va ocupa de voi. 🙂
1. Prezintă-te în câteva cuvinte, mai ales parcursul profesional. Cum ai ajuns să devii programator?
Totul a început în anul 2000, pe când aveam 14 ani, imediat după examenul de capacitate. Sub îndrumarea părinților, deoarece ei au știut că este o meserie de viitor, am ales să îmi continui studiile la Liceul Electromureș, la secția de matematică-informatică, informatică intensiv. Odată intrat la liceu, să nu vă imaginați că am devenit expert în domeniul programării peste noapte. Pentru că nu aveam experiență în acest domeniu și nici nu dețineam un PC pentru a exersa acasă, am avut nevoie de doi ani de zile pentru a înțelege ceva. Totul s-a schimbat în 2002, an în care părinții și-au permis să îmi cumpere un calculator. Timp de două săptămâni, am studiat zi și noapte o carte în care se explica pas cu pas cum trebuie abordată programarea în limbajul Borland Pascal. După ce am făcut senzație la „olimpiada de vară”, totul s-a schimbat. Avansam cu fiecare zi, profesoara de informatică fiind chiar uimită. În scurt timp, am ajuns unul dintre cei mai buni programatori ai liceului chiar dacă odinioară eram ultimul, deoarece nu m-am lăsat păgubaș în fața obstacolelor.
Experiența din liceu mi-a arătat că trebuie muncit pentru a realiza ceva. Studiile le-am continuat la Universitatea „Petru Maior”, în cadrul Facultății de Științe și Litere, profilul Informatică. Am dat examen de admitere la universitate și am fost admis cu nota maximă. Ideea e că, am devenit programator în timp, datorită miilor de ore investite în educație și datorită perseverenței.
2. Care crezi că a fost cea mai mare oportunitate din cariera ta? Ai profitat sau nu de ea?
Ar fi greșit să spun că cea mai mare oportunitate din cariera mea „a fost”. Eu spun că încă „este” și profit de această oportunitate zi de zi. Ocazia fericită a început în momentul în care am venit la Reea. Pot să spun că, odată cu ivirea acestui prilej a început cu adevărat și cariera mea de programator. Am ajuns să lucrez exact în domeniul pentru care m-am pregătit ani la rând, am ajuns să lucrez cu oameni care gândesc analitic, cu oameni care te ajută să te dezvolți pe plan profesional, cu oameni care inovează.
3. De ce ai ales să te apropi de tinerii aflați la început de drum?
Aici este mai mult de explicat, dar pot să spun ca ideea nu a fost a mea și că decizia nu îmi aparține în totalitate. Totul a început într-o zi obișnuită de muncă, când Dan Mașca (CEO Reea) m-a chemat la o discuție. Mi-a propus să încerc să transmit informația către generațiile mai noi de programatori.
Așa a început apropierea de tinerii aflați la început de drum. Neavând experiență în zona de predare, în momentul în care m-am trezit de pe o zi pe alta cu 50 de practicanți la cursuri am fost puțin compleșit. Am realizat că există tineri care au nevoie de ajutor, de ghidare în carieră. Am înțeles importanța unui astfel de program de responsabilitate socială și am început să dezvolt un plan de abordare a acestui stagiu de practică. Acum, după ce am oferit peste 500 stagii de practică gratuite, pot să spun că, pe cât de mult i-am ajutat pe practicanți, pe atât de mult m-au ajutat și ei pe mine. Eu i-am ajutat să înțeleagă cum trebuie abordat acest domeniu, iar ei m-au învățat cum să-i învăț. În final, decizia de a oferi valoare comunității sub forma acestor stagii de practică gratuite am luat-o împreună cu ai mei colegi și cu practicanții, bazându-ne pe experiență și rezultate.
4. E greu să predai? Cât de receptivi sunt tinerii în ziua de azi?
Este foarte greu să predai. Trebuie să te apropii de om și să comunici cu el. Tinerii din ziua de azi sunt foarte receptivi. Ei s-au născut în era informației și a tehnologiilor. De mici sunt obișnuiți cu tot felul de gadgeturi. Faptul că ei știu să folosească dispozitive, pe mine mă ajută în momentul în care le explic ce implică dezvoltarea softurilor.
5. Ce face un îndrumător de practică?
Rolul meu este de a ajuta practicantul să înțeleagă cum trebuie abordat domeniul programării. Da, există o curriculă după care mă ghidez, dar acolo sunt doar exemple, exerciții, noțiuni și concepte, informații care pot fi găsite și pe internet. Scopul este de a învăța omul să gândească, să comunice, să învețe să citească documentația, să înțeleagă ce scrie în documentație, iar în final, să încerce să dezvolte aplicații mai complexe, cu sau fără ajutor din partea îndrumătorului.
6. Cum ai ales programa după care te ghidezi?
În cadrul acestui program, eu predau programare web. Este foarte clar ceea ce trebuie să cunoască un programator web pentru a dezvolta diverse aplicații și functionalități. Baza programei am avut-o din prima zi, iar pe parcurs am mai adăugat și șlefuit diverse tematici. Practicanții sunt cei care au sugerat introducerea de cazuri reale, iar eu i-am ascultat și am pus în practică.
7. Care sunt pașii pe care trebuie să îi parcurgă un doritor pentru a ajunge în programul de practică?
Viitorul practicant trebuie doar să scrie un email la adresa practica@reea.net și să își exprime dorința de a participa la un astfel de stagiu de practică. Avem aproximativ 80 locuri disponibile, motiv pentru care, deocamdată, nu ne-am aflat în situația de a refuza pe cineva.
8. Ce se întâmplă cu el după ce ajunge pe mâna ta?
Trebuie să fim și realiști și să recunoaștem că nu toată lumea este facută pentru acest tip de muncă. Există tot felul de cazuri. Nu se poate transmite în două săptămâni sau chiar o lună, informația pe care eu am asimilat-o în 16 ani. Unii vin doar cu scopul de a testa dacă li se potrivește domeniul, alții vin din curiozitate, alții vin din obligație, unii vin pentru angajare, alții vin pentru a învăța etc.
Pot să vă spun că, după acest stagiu de practică, fiecare practicant știe clar care este viitorul lui în domeniul programării. Scopul acestui stagiu de practică nu este de a scoate programatori pe bandă. Așa ceva este imposibil. Țelul este de a învăța oamenii să comunice, să gândească, să înțeleagă cum funcționează lucrurile în IT. Trebuie să priceapă că nu sunt ei singurii sau primii care se lovesc de o anumita problemă și că trebuie să se descurce, să caute, să încerce, să găseasca soluția și sa rezolve problema. Bineînțeles, cei mai buni devin colegi cu noi, în echipa Reea.
Fiecare practicant reprezintă un caz aparte. Bineînțeles că predau tuturor, se merge pe ideea de echipă și comunicare, dar fiecare practicant se va împotmoli mai devreme sau mai târziu. Este de înțeles, deoarece în cadrul stagiului de practică fiecare practicant este „bombardat” cu sute de noțiuni noi și niciunul nu este obișnuit să asimileze o cantitate mare de informație într-un timp atât de scurt. Dar, pot să spun că prind foarte repede. Acesta lucru se vede mai ales în exercițiile pe care le propun practicanții, după ce își formează un bagaj de cunoștinte și mai ales în modul de exprimare. În scurt timp, se va observa cum și modul în care se exprimă se schimbă.
9. De ce sunt utile stagiile de practică?
Este efectiv primul loc în care o persoană are oportunitatea de a lua contact cu realitatea din domeniul tehnologiei. Este primul loc în care îți poți da seama dacă ceea ce studiezi este relevant și dacă modul în care studiezi este cel corect, dacă mergi în direcția bună. Este locul în care oameni cu experiență te îndrumă și îți arată mult mai multe decât ai putea tu explora de unul singur. Este singurul loc unde te poți implica, fără nicio răspundere, în caz de eșec. Este singurul loc de unde o poți lua de la capăt, ghidat de experți.
10. Care ar fi diferențele dintre practica plătită și cea neplătită?
În primul rând, distanța. Multe companii oferă stagii de practică plătite. În momentul în care practicantul află unde se află sediul companiei, în urma unui simplu calcul matematic, realizeaza că suma respectivă nu acoperă costul deplasării. În acel moment, practicantul se reorientează și ia în calcul și alte oportunități, neplătite.
În al doilea rând: triajul. O companie care este dispusă să plătească, ia numai ce e mai bun. Să fim realiști și să recunoaștem că nu există practicant cu așa bagaj mare de cunoștințe, încât compania să pună mâna pe o mină de aur.
În al treilea rând: serviciile oferite și cunoștințele dobândite. Cei care participă la stagii de practică plătite, de obicei trebuie să prezinte un produs final. Când ți se cere să dezvolți un anumit produs, trebuie să respecți anumite reguli și să lucrezi doar cu anumite limbaje de programare, poate te limitează chiar la unul singur. De obicei, acest tip de programator, odată scos din acel mediu controlat nu mai face față. Am avut cazuri în care o persoană a făcut practică la o altă firma, iar în momentul în care a ajuns la noi a realizat că, de fapt, nu are niciun fel de cunoștinte și s-a blocat, iar la scurt timp a și renuntat. În cadrul stagiului de practică pe care eu și colegii mei îl oferim, noi nu limităm omul. Noi nu recompensăm pe nimeni cu bani, dar oferim gratuit ceva mult mai valoros.
11. Cu ce ai vrea să rămână un practicant de care te-ai ocupat tu?
Eu aș vrea să își deschidă orizonturile și să încerce orice. Să își „bage nasul” peste tot și dacă nu reușește din prima, să tot caute soluții până reușește.
12. Câteva sfaturi pentru cei aflați la începutul carierei în programare.
1. Oricât de greu ar părea, aplică pentru un stagiu de practică oriunde, ca să vezi ce înseamnă meseria de programator.
2. Nu aștepta să termini facultatea, iar apoi să aștepți să pice din cer un post și pentru tine. Angajează-te cât mai repede, pentru a intra în contact cu această lume. Companiile preferă un puști de 18 ani care nu știe nimic și pe care îl pot forma. Evită cazul în care te trezești că ai 24 de ani, ești proaspăt ieșit de pe băncile facultății, nu ai experiență deloc și concurezi cu un puști de 18 ani, moment în care realizezi că acel puști puteai fi tu, în urmă cu 6 ani.
3. Comunică cu oameni din domeniu, cercetează și încearcă orice!
